Sâmbăta lui Lazăr, obiceiuri și superstiții: ce trebuie să facă neapărat credincioșii în această zi

Sâmbăta lui Lazăr. În această zi, Iisus Hrisos îşi arată din nou minunile, înviindu-l pe Lazăr, la patru zile de la moarte. Învierea lui Lazăr este simbolul învierii viitoare a neamului omenesc. După această minune, mulţimile strânse la porţile cetăţii l-au întâmpinat cu flori şi l-au aclamat pe Mântuitor, la intrarea în Ierusalim.

Învierea lui Lazăr este sărbătorită în Biserica Ortodoxa cu o zi înainte de Florii. Din Evanghelii aflam că Lazăr era fratele Martei și al Măriei și locuia în Betania. Aceasta localitate se afla în Tara Sfânta și este așezată pe una din culmile pietroase din sud-estul Muntelui Măslinilor.

Biserica Ortodoxă comemorează în această zi una dintre cele mai mari minuni ale lui Iisus Hristos şi anume învierea lui Lazăr, prietenul Domnului, cel mort de patru zile.

Sărbătoare mare. Ce trebuie să faci în Sâmbătă Floriilor pentru a avea noroc

Sâmbăta lui Lazăr. Evenimentul, care a avut loc în Betania, este relatat în Sfânta Evanghelie după Ioan, capitolul 11, versetele de la 1 la 45.

„Prin învierea lui Lazăr din morţi, Mântuitorul Iisus Hristos îşi prevesteşte propria Înviere. Dacă a avut puterea să ridice un om din moarte înseamnă că El Însuşi va putea birui moartea. Din această perspectivă, sâmbăta lui Lazăr poate fi numită un fel de 'mică înviere' în sensul în care ea prevesteşte, aşa cum spuneam, ceea ce se va întâmpla peste câteva zile", consideră Părintele Daniel Benga de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, scrie basilica.ro.

Sâmbăta lui Lazăr. În zilele care au premers Patimii Sale, Hristos se afla dincolo de Iordan, în Pereea, într-un ținut pustiu. Aici vă primi vestea că Lazăr era grav bolnav și că este așteptat să-l vindece. Evangheliile nu menționează ce boala avea, însă, fară îndoială era o boala fară vindecare. Hristos nu pleacă spre Lazăr, decât după doua zile de la aflarea acestei vesti. Ajunge în Betania, împreună cu ucenicii Sai, în cea de-a patra zi de la moartea lui Lazăr.

Potrivit Sfintelor Evanghelii, Hristos vă plânge în fata mormântului lui Lazăr. El vă lacrima din mila pentru țoață firea omeneasca, nu doar pentru Lazăr, ci pentru întreagă fire omeneasca intrata în stricăciune. Va cere să fie data la o parte piatra de la ușa mormântului, îi vă mulțumi Tatălui pentru minunea ce avea să se întâmple și apoi îl vă chema pe Lazăr afara. Acesta iese din mormânt așa cum fusese îngropat: înfășurat în giulgiu și cu mahrama pe fata.

Strigarea lui Hristos, când îl cheamă pe Lazăr din mormânt, este văzută ca un chip al chemării din pământ a tuturor morților la învierea de obște, care vă fi o chemare a tuturor la judecata finala. Părintele Dumitru Stăniloae afirma că un astfel de cuvânt sau o astfel de putere trebuie să fi folosit Dumnezeu Cuvântul și la crearea lumii. Dar atunci le-a creat pe toate pe rand, pe când la învierea de obște vă chema trupurile tuturor deodata la o noua viață. Trebuie observat că în cazul lui Lazăr biruință asupra morții nu a fost definitiva, deoarece la el a avut loc o reînsuflețire a trupului sau pământesc. Numai în Hristos moartea vă fi pe deplin învinsă.

de pe realitatea.net