De Craciun

Buna ziua, La multi ani, in aceasta a doua zi de Craciun. Cele cuvenite voua, va doresc. Petrec in aceste zile, cel mai frumos Craciun de care imi amintesc. Este Craciunul in care cant eu insumi bucuria nasterii Domnului, in Biserica, asa cum nu am mai facut-o niciodata. Este Craciunul in care am fost binecuvantata sa fiu si eu colindata, tot in Biserica, de un cor profesionist de cantareti, ale caror voci m-au emotionat de mi-a amortit scalpul, efectiv.  Este Craciunul in care stiu undeva in tara, si undeva in lume, suflete bune de oameni, de care, bloggerind ca si ei, m-am legat intr-un mod magic, pe care nu-l gandisem posibil. Ia pomana, da pomana Am o singura amaraciune, privind negrija, poate, cu care alegem, inca, sa facem in mod nu tocmai crestinesc, binele. Nu voi amanunti acum foarte mult de ce oftez eu trista cand vad greseala in care mai persistam, judecand ca, dand de pomana, bifam o “obligatie” crestineasca si doar atat. Ce poti gandi despre membrii unei mici comunitati, care cumpara dintr-un acelasi loc, cam aceleasi produse pe care si le impart intre ei, din fala prosteasca si din egoism, totodata, ignorand cu buna stiinta pe cei lipsiti, pentru care, o ciocolatica si-un capat de carnat inseamna o nevoie si-o bucurie reala? Se pot intr-adevar amagi oamenii ca si-au facut datoria de a-I fi dat Domnului, prin cel sarac, din ale sale, atunci cand il satura de fapt tot pe cel satul? Eu am fost si printre cei lipsiti, o vreme, inainte sa fiu unde, prin indurarea lui Dumnezeu, sunt azi, cat o vrea El sa fiu. De aceea, pomenile pe care le voi face eu, asa sa imi ajute Dumnezeu, vor fi cinstit indreptate, catre cei in nevoie. Va multumesc daca ati trecut pe aici. Numai bine, din inima, tuturor. La multi ani!